nu vei uita, mama ta întindea rufe pe sârmă
au rămas doar cârligele din întreaga familie
și-au luat cu toții hainele, au plecat
fără să lase nici măcar
un petec

bate vântul
grija adâncește o urmă

nu vei uita, tatăl tău croitor lua măsuri
îți spunea că unele haine sunt mai trainice decât omul
îți făcea și buzunare pentru turtă dulce
tu te-ntrebai

cu ce au greșit
cei care vor purta haine?

te uiți la oameni, se iubesc, ce frumos!
hainele neputincioase stau în cuier și privesc

nu vei uita, mama ta întindea rufe pe sârmă
te-nvăța să te speli de păcate
ai rămas singur
anii trec, cârligele se adună

bate vântul
îți este frig și tușești