Lasă hârtiile, îmi strigă pieptănându-se.
O noapte plină de băieți troznind chibrituri
părul ei lung muncit de dulci trufii.
Iar eu mai scriu un vers și încă unul
în timp ce-mi pun cămașa, alungându-mi
din mâneci un neam leneș de stafii
și verbele înfulecă grăbite
zgomotul părului, băieții, pieptenul
de tablă gri. Vreau s-o sărut, o las să vie
dar cineva-ntre gura mea și-a ei
așează lent
o foaie de hârtie.