poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-16 | | Nirvana… Apari precum o zână stârnită din pustiuri, barcă, a suferinței, ce lunecă pe râuri… Iar eu, cristal de cuarț ce caută lumină pentru a străluci aici, în mină. Munți de pământ mă înconjoară… Cum am pătruns aici?… Nu știu… Din alb cavou?! ei mă omoară pentru ca eu să mă strecor din lut, să-nviu… Mă-ndrept spre fericire oare, precum cristalul caută lumina, tânjind spre veșnica lucire?!… ori doar mă amăgesc și-mi spun :,,a ta e vina!” De-aici, de unde sunt , din grota mea, privesc luceferii de dincolo de mare și cu stupoare mă întreb adesea: ,,din negură lucesc ei oare?!” Chiar de nu-i văd, îi simt aproape… De-aici, de jos , doar mă gândesc: ,,lumina e ce negura străbate, ori negurile îi umbresc?!” Înclin să spun că negura domnește, căci unde nu sunt sorii stăpânește ea… Dar dacă noaptea scopul își lipsește, apare iar lumina?!…dintr-o nonexistentă stea?! Și unde voi fi oare împărat: aici, în alb sicriu, ce negru-l împresoară, ori printre oameni, într-un pat și-un bec ce face ochii să mă doară? Niciunde!… Doar acolo unde… lumina, negura… vor dispărea și-n locul lor… o voi dori pe ea: ,,Nirvana…”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate