Este straniu... Le simt ca si cum le-as avea, ca si cum as mangaia cu ele parul iubitei. Am revazut-o cand m-am intors din spital. A venit cu un buchet de flori amestecate si le-a pus pe masa, intr-un tub albastru de chipsi. Mi-a zis ca s-a gandit daca sa ia un buchet cu aceeasi floare, cum ar fi numai trandafiri, sau numai zambile, dar a preferat sa le ia amestecate. Mi-a mai zis ca, intai, luase frezii si a uitat buchetul la florarie si nu s-a mai intors dupa el. Si ca pe asta l-a luat din statia de tramvai, de la o tiganca care avea numai buchete deja facute. Nu m-a privit in ochi. Si-a lasat barbia in piept si a inceput sa planga incet. Apoi, a plecat si dusa a fost. Ma intreb cand va disparea senzatia asta ca inca le am. Am inceput sa ma gandesc serios la proteze, dar nu cred ca voi avea niciodata bani suficienti... Poate, daca le-as fi pierdut in razboi... Dar nu a fost decat un accident nenorocit. O mina veche neexplodata.






de la ultima lasare la vatra am slabit 7 chile
m-am invatat cu lozinci precum:
totul pentru front
la lupta, pui de lei
m-am invatat sa fiu carne de tun
sa fiu carne m-am invatat

de la ultima lasare pantecul nu mi-a mai crescut
m-am invatat cu sarcinile false
cu frica de avort
m-am invatat sa ma tin bine
cu mainile de buric
cu dintii sa ma tin de el
sa orbecai prin aerul statut
nu ma da afara, la soare
nu ma sufla din tine, capitane!

de la ultima ta lasare am marit doza de laxative
am cumparat o mina de carbune de gaze
mi-am rasucit focosul pe inelar
sa trag, sa nu trag
sa ma asez cuminte pe targa

imi pasa de camarazi, capitane
dar ia-ma din linia intai
lasa-ma dracului la vatra
o sa intru la cura, fara lozinci
imi voi mari doza de capul meu
fara prescriptie
nu voi mai iesi la soare
promit ca nu voi mai iesi
o sa ma tin tare de buric
o sa zic un nu hotarat avortului
inca unul razboiului
o sa-mi dau inelul la stramtat
si o sa trag un pui de somn cu spasme

sa n-ai grija de visele mele
de la ultima amputare nu mai sunt in pericol de tragere