E anotimpul tristului amurg,
Cand visele nu devin realitate,
Si-al ploilor de lacrimi care curg
Din ochii incercanati de pacate.

E anotimpul tristului amor,
Al dulcilor iluzii spulberate,
E anotimpul dorintelor ce mor
In inima inchisa ca o cetate.

E anotimpul in care un gand
Sadeste in suflet sentimente vaste,
Si pasii iubitei se aud rasunand
Pe mozaicul amintirilor noastre.

Si-un trandafir ce-abia a inflorit,
Se ofileste trist intr-o glastra.