înveșmântat în mantia impermeabilă a singurătății
cu capul adâncit în somnul profund al vocalelor
toate simțurile mele fiind conectate
pe lungimea de undă a începutului
continui să caut
izvorul cu apă ne-ncepută
cu greu sufletul meu se distinge
între polii cunoașterii
ca o virgulă în plus într-un context indescifrabil
pierdut în provincia pustie a cuvântului
aud pașii timpului sunând pe caldarâmul tăcerii
încrezător
mă-nfășor în spirala sensului revolut
ce-n labirint mi-apare
ca un semn al mirării hedonist
apă sfântă apă ne-ncepută
continui să te caut
liman al unor calme zări