Am scris multe rânduri pentru tine,
Dar nu știu câte din ele au sens,
Căci de multe ori mă pierd în amintire,
Îmi plec capul pe foaie, dar de fapt, eu visez.

Visez, poate, cuvintele potrivite, care dor,
Dar puse cap la cap, te-ar face sa-nțelegi
Cât dor am pus în ele, cât suflet și amor.

Poate pentru tine e prea greu să le dezlegi
Poate e simplu, dar nu vrei să te complici
Să înțelegi ce-ți poate spune un copil în rime...

Aș vrea să-ți reamintești când tu și ea erați mici,
Þineai la ea, și ea la tine. Privește-ți trecutul prin mine,
Căci eu trăiesc acum ce simțeai tu atunci.

Parcă ți-e dor de prima iubire, așa-i?
Aș vrea sa nu mai plec nicicând de lângă tine.
Când ea pleca, tu tot asta-i spuneai.

Mai știi când v-ați despărțit că ai plâns?
Adu-ți aminte și nu mă face să plâng...
Acum știu că ai citit și ai surâs.
Mă bucur, căci țin la zâmbetele ce de la tine le strâng.

Și-aș mai avea atâtea să-ți spun,
Dar nu știu dacă visul meu cu capul pe foaie
Mi-a arătt ce aș fi vrut să îți zic acum.
E bine că în mintea mea care zboară spre tine
Încă mai plouă cu soare...