În astă lume crudă
Perfidă și vicleană,
Și plină de corupții,
Legate toate-n lanÈ›,
Nu poți să fii prea sincer,
Căci vei cădea la mijloc.
Încearcă ca să faci
Din asta un bilanÈ›.

Atunci o să-ți dai seama
Câtă cruzime este,
Cât de parșivi sunt unii
Oricât i-ai ajuta.
De te-ar vedea-n genunchi
Cerșind doar ajutorul,
Spatele-l vor întoarce
Văzând de-a lor saftea.

Nu pregeta străine
Să-și schimbe lumea firea,
Căci fiecare este
Așa cum s-a născut.
De este bun și darnic,
Sau rău,zgârcit și aprig,
Să știi a te deprinde
Cu tot ce e făcut.

Dar de vei vrea `nălțarea
Peste a lumii fire,
Nu pregeta să cugeți
Ce-nseamnă ajutor.
Și poate că vreodată
Tu vei avea nevoie,
Și ajutor veni-va
De la vreun călător.

Atunci îți vei da seama
Că totuși,mai există,
Un pic de licărire,
Speranță de-ajutor.
Dar sunt puțini aceia
Ce bine doar ar face.
Tu cugetă într-una.
Încearcă să fii om.