Lucian
în gravitația asta bolnavă
mă despart de o viață cu totul
ploile îmi dau ocol
mă lovesc peste ochi
îmi intră în gură în urechi
lăsându-mi amprente uriașe de apă
uneori te găsesc Lucian
îți dau mâna
ca și cum nu ar mai exista
ploi de veghe la mine-n suflet
Dumnezeu nu știe nimic sigur
despre noi
nu oprește niciodată ceasurile
ne umblă prin trup și ne numără
sunt gata Lucian
să slobozesc ultimele vise
singurele atingeri
și-ți spun același lucru de două ori
în gravitația asta nebună
mă despart de o viață cu totul
și ploile îmi dau ocol
îmi intră-n sânge