nu înțeleg niciodată cum amesteci literele alfabetului,
le învârți pe degete ți le îndeși în gură și le molfăi,
apoi le umfli ca pe baloane ca să le scuipi în borcanul cu formol
în care conservi câteva broaște râioase ce nu s-au transformat în prinți

eu știu. mecanismul asta nu are nimic în comun cu ceasurile elvețiene sau ciocolata
într-o zi broaștele tale își vor îndesa mațele la loc, își vor coase burta,
vor sorbi chimicala deșurubând capacul lumii în care le-ai forțat să trăiască
pentru că în visele tale toți caii verzi care au picioarele rupte se împușcă

va fi o lume de broaște intrate rapid în tastatură și te vor mușca de ochi atunci când mă dezbraci.