iubitul meu tocmai ce a înghițit luna ca pe-o aspirină

a început să-mi tot povestească despre adevăr
îmi dezghioca sângele încremenit între metafore
ștergea praful de pe placa motorie a unui mușchi vaginal important
îmi demonstra de unde și până unde mc2 e un doar un pretext
doar o scuză

cu rotulele umflate ca niște pepeni stăteam goi unul în fața celuilalt. scheletele noastre
se simțeau stânjenite
iar îmi uitasem claviculele undeva pe o scenă pe care nu demult se jucase Moartea

totul devenise extrem de simplu. iubitul meu descompunea metodic
înghițea cu apă și foc cuvintele din toate poemele mele
până în zori mă dezbrăcase de toate clișeele
eram atât de reală încât putea să-mi atingă nestingherit toți nucleii
devenisem unica și primordiala celulă. un ovul gata de a forma omul următor

totuși îmi venea să râd dintre două mitocondrii rebele
adevărul arată ca naiba, i-am spus, adevărul arată ca un cur păros
pe care apune luna lui M.
și am devenit argintie ca un pește cu bot de pisică
cu gheare de panteră. un pește spadă care i-a retezat conștiința din prima.

acum iubitul meu cântă nebun cu luna în gât