poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Poem pentru ToÈ™a ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-26 | |
Vara, când vin de afară cu picioarele
pline de nisip și mă bag direct în pat fără să mă șterg și în urma terasele goale freamătă, fețele de masă fac cunoștință cu tacâmurile noi și coatele tipei în alb care își bea cafeaua, când ferestrele Hotelului Mangalia inspiră diminețile și aparatele de aer condiționat își răspândesc suspinul rece. Vara, când tarabele se întind peste stele și norii sunt acoperiți de prelate bergenbier, parcările lacrimează cu șiruri prelungi de mașini, falezele dau în clocot și pozele vechilor iubiri se lasă în castroane cu apă la desărat, Eu știu că el nu te-ar putea iubi niciodată ca mine, oasele mele se crapă doar ca să poată murmura asta, știu că eram fericit anul trecut pentru că exiști pentru că ai sau nu ai gropițe pentru că fumezi bei cafea și porți ochelari pentru că nu știi să gătești și mănânci des la maică-ta Știam că nu poți fi văzută cu ochiul liber și înaintea ta lentila roșie a sângelui meu stătea fixă, Și știam domnișoară, că va veni noaptea de satin bătută-n paiete și tu ai s-o porți atârnată la gât, Erai a insomniilor, a dormitorului meu întunecos unde chipul tău se developa cel mai bine, vopseaua lucioasă a mașinilor îți oglindea zâmbetul pe șoseaua București-Constanța Simpla ta prezență bruia toate canalele care se prindeau pe număr întreg și pașii tăi lăsau în asfalt în loc de urme reclame luminoase Vara, când mintea mea sfârâia ca peștele pe grătar la Vama Veche și te iubeam seismic, multicolor, stereo, cu mâinile înainte ca somnabuli fericit că am intrat la facultate că te simți mândră de mine, când absența ta era o drujbă pe care o ambalam și tăiam vinele a tot ceea ce știam că ar trebui să dureze; Vara, când în fiecare dimineață înot pe sub apă cu ochii deschiși ca inima mea de copil să poată cuprinde cu adevărat totul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate