venit-a timpul sa te-ndrepți
pe drumuri reci și-ntunecate,
nu ți-a fost greu sa ma îmbeți
cu farmecele tale toate.
și ma privești cu ochi amari,
și imi dezmierzi cu sarutări,
o gura ce nu vrea sa pari
cum razi la alții-n departari.
am staruit atât de mult,
s-arunc asupra-ți fericire,
acum rasună în mine ecoul mut:
ești dragoste, ești ura și-amintire.
și-aceste vise le urmezi,
între cearșafuri umezi și straine;
ca-n brațele altora te pierzi
uitand atât de ușor de mine.
când amintirea te va dori,
din nou așa frumoasa,
o altă dragoste rasare
iar alta urme lasă.
acum când noaptea-mi pare-un chin,
iar gandul tau lehamite învie,
aș vrea sa cred că-n pat străin
nu ți-e ușor nici ție.
cu dragoste obișnuiam sa înconjor,
tot ce-mi plăcea să-mi faci,
în al despărțirii abis m-arunc sa mor
vorbești in van acum, deci taci!