cand îl întâlnesc dau din mâini
totul capată sens într-o fază ciudată
și dimineața e matrimoniul nostru la negru
dupa o împăcare șontâc-șontâc.

cocoșii nu mai sunt siguri pe gușa lor
se încred orbește în bravura civică
a gunoierului de serviciu
l-am văzut cum ne bagă mâna în geci
și ne citește mesajele de pe telefoane
mozolește buza de hârtie
a unui chiștoc de parliament
de facturi habar n-are. de-ale mele am eu.

de la calorifer încolo este o lume uscată
urcă la noi apa fierbinte a tămăduitorului de oase
să ne învețe confortabila orbire a Fedrei
toate astea în trecere
îl aud cum umblă cu țeava de fontă-n spinare
de aceea pentru ochii ei roșii
mă îndârjesc gata să ies pe scara exterioară.

nu încape îndoială că sunt părăsită și de măturători
cu pronosticurile lor zilnice, simple aluzii
la adresa implacabilă a unor politici soioase.
dacă n-ar fi spuse în șoaptă
după mormanele de mizerie
precum niste bancuri cu porcării
dinaintea unor puști curioși
i-aș crede pe cuvânt
sau cel puțin i-aș ordona viitorului
să-și zădarnicească puietul în altă parte.

îmi lipsește importanța acelor puține mișcări
ce mă țineau la 20 ani, zile întregi
țintuită în canapeaua netedă din vinilin
pe care m-am angajat din răsputeri
s-o termin de plătit cinci ani mai târziu
din amărâtul de avans
pentru un apartament cu două camere.

cand mă întâlnesc cu el
ceața e mereu umflată de un lichid dens.
îmi comprimă inima
îmi pricinuiește permanente stări proaste
dacă am fi fost doar între patru ochi
aș fi dorit poate să fac un apel patetic la calm
și să nu mă mai gândesc la noaptea
care a urmat accidentului când am aflat
că Matei a fost supus
unui indelung examen radioscopic
la Colțea.