Acum cel mai apropiat lăcaș
o să-ți închidă porțile gândului.
De plângi pe un umăr străin,
și dai cu barda-n adevăr,
ești un cămătar grabit,un laș.

Þi-e carnea putredă de tăcere,
și vrei să ieși-n frunte oricum.
Prea multe idei subterane,
plăceri de o clipă pe un drum,
doar vise halucinante și dușmane.

Adevăratele minuni te ocolesc,
o știi și tu,dar ești insistent.
Sinceritatea a rămas doar o nălucă,
la timpul ăsta prea impertinent,
și-n final toată viața-i pe ducă.