lumea domnului copil încape în această pagină
el îi dă vânt și se-nghesuie în ea ca-ntr-o bărcuță
de-acolo cerul i se leagănă rar în ochii înghețați
felia cu gem plutește singură spre gurița lui
liniștea e sinonimă cu perna de pe genunchii mamei

dar bărcuța se oprește în mijloc
pe fața domnului copil își face loc o grimasă
ar fi oare cineva prin preajmă doar să o miște puțin încolo? și să rămână?

strigătul domnului copil este concertul unui deal cu pinguini
și fără dirijor
strigătul întoarce pagina cu fundul în sus
domnul copil e un mesaj în sticlă
strigătul îi răzbate pereții ca o sorbitură forte cu paiul
căderea în gol reduce însă totul subit la tăcere