poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-14 | |
Nu mai ies actorii iar și iar pe scenă,
Stau retrași în neguri grele de culise; Să-și trăiască rolul este o problemă Ușile din teatru toate sunt închise... A albit de-atâta neagră așteptare Și și-a-ntins machiajul pe obraz, actorul, Într-un colț, cu pumnii strânși în buzunare, Stă de-un veac și-o noapte însuși regizorul. Ca roboți cucernici prinși de felinare Joacă mașiniștii table la o masă Tot sperând în licăr blând de reflectoare Și în vești mai bune primite de-acasă... Replicile multe s-au uscat de ură, Prinse într-o pânză de-un păianjen mut... Toată lumea știe : cabiniera fură Ca să poată crește un motan urât. Vine primadona când și când la rampă Și se-ntreabă cât mai are de murit, Mai aprinde-un talger și mai stinge-o lampă Și se-ndrăgostește de portar, subit... Zăvorât e teatrul, însă spectatorii Încă dau târcoale pe la o fereastră; Nu-și doresc o piesă, dar i-apucă zorii Tot pândind orice ar merge să bârfească...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate