poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-13 | |
E întuneric, iar vântul suflă obosit,
Cerul parcă ar vrea să plângă, dar nu are motiv. Luna stătea spre ațipire. Între timp, Tu ai răsărit din beznă, un înger alb, Un suflet pur, o minte de neoprit Și ai zâmbit; Lumina ta interioară m-a orbit. Ai apărut din cenușă și parcă te-ndreptai spre-o ușă. Cred că erau porțile sufletului meu, Care veșnic au stat închise, Ai știut să le deschizi când aveam nevoie de tine, de vise, M-ai făcut să sper când mi-am văzut iluziile stinse. Tu mă ridici spre cer când simt că am să cad, Dar uneori mă arunci chiar tu în abis Și mă lovesc de stâncile inimii tale. Ce vis... Trăiesc cu impresia că sufletele noastre fredonează un cântec la care toți cer bis, Dat totul s-a stins, iar m-ai închis, e întuneric, e doar un vis După porțile tale de fier. Iar eu sper Doar la aripile albe de înger Cu care îmi vei lumina iar noaptea....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate