cad norii peste tine visul meu
acoperit de-o pâclă prin melancolie
tresar când stropii mari foșnesc
și cern tăcut solemn o poezie...

e virusul intrat bastard în mine
e drogul ce-l consum de când mă știu
e muza ce-mi șoptește fără vreme,
mă ia de mână și mă duce în pustiu...

aștern hazardul pe hârtie...
în pasul lin seducător
pășesc pe strada fără nume
în gara spaimei trecător

tu ești mereu cu mine-n pas
mă ții de mână lângă tine,
vorbești cu mine fără rost
umbrești doar zilele senine...

dar când de dor și remușcări
încep să scriu, să scriu cu tine,
îmi faci cu ochiul semn usor
să-l las în pace dacă vine...