Disprețuindu-ne și măsurând trecerea orelor
ceasul biologic ne dă un semnal.
Clipe-nspumate prinse în aprigul joc,
dau ocol unor blesteme străvechi.
Uitând de putregaiurile vremii,
doua corpuri se împiedică de vise,
și nu au forță să ajungă la mal.

De lupți cu prea multe gunoaie,
poți oricând să ajungi-n iad.
Să scuipi păcatele ce vin puhoi,
și tot noroiul de prin jur.
Boțit pe la colțurile falimentului,
încurcând drumurile pe la răscruce,
încet,încet vei deveni strigoi.

Spălându-ți rănile acest demon,
ce nu mai are deloc răbdare,
ceartă clipele și le torturează.
Deșartă strădanie pe capul omenirii,
să păstreze pasul cu domnia sa.
Este un ceas mult prea îndurerat,
ce-ți stresează viața-n continuare.