Pe coala albă
aripa unui înger
îmi poartă mâna



Săruturi șirag –
degetele sfinților
înmănușate



Slujba de Paști:
sfinții nu mai au aer
de-atâta lume



Tăcere în cer:
Serafimii ascultă
Privighetoarea



Prima solistă
în corul îngerilor:
o ciocârlie



Fum de lumânări...
bărbi răvășite de sfinți
la ceas de rugă



Lângă icoană
ruga cerșetorului
tot fără răspuns



Blazonul casei:
mănunchi de spice coapte
sub iconostas



Deșartă casă –
tăind felii liniștea
singurătății



Îngeri izgoniți,
nemaifiind loc în cer
au umplut parcul



Înger păzitor
iluminând icoana...
biet enoriaș



Ceasul de rugă:
la icoană în genunchi
însuși îngerul



Pruncul strunind
zmeul de hârtie
îi cresc aripi de înger



Murmur de înger:
își încălzește glasul
privighetoarea



Copil în genunchi...
privirea din icoană
caldă pe creștet



Iazul satului:
lângă cârdul de gâște
îngeri la scaldă



Șoapte de înger
sau cântecul lebedei
în chip de ecou?



Pe zid, sub icoană
umbra unui copil...
sau poate un înger