pus-ti-u-le
îmi crești din umăr albastru
mirajul femeilor rubiconde
și te întrebi în ochii lor
de ce
de ce ești un puști pătrățel
între un fluture și
fructele coapte din gleznele lor

ai uitat a plânge
iubești arid
cu bretelele peste grădini
o floare
liant între îngerul întins
după un sărut
și cununa miresei

totuși
adult de-o vârstă cu mine
puștiulică în ochii lor
ești doar o iluzie
între aripi de cer
cu noi secunde de zbor
în liniștea lui