Vecini de raze complicam o stea,
Fara sa stim ce abis ne inghite,
Fara sa stim ca am putea cadea
In intunricul uitarii ipocrite.

Sclavi ai visarii noi ne cufundam
Din ce in ce mai mult in delasare,
Nu ne pasa si nici nu observam
Ostilul lumii inconjuratoare.

Si cate vise ne faceam atunci,
Din doua raze una sa-mpletim;
Acum toate acestea sunt naluci
Si nimanui nu ii mai apartin.

Din umbrele albastre spre-al viselor altar
Iluzii ratacite pleca-vor fara rost,
Si poate viata noastra, rasfranta-n minutar
Isi va uita tristetea unei iubiri ce-a fost.

Si poate-aceasta cruda ironie
Ce-ncepe cu "A fost odata"
Va fi mereu o dulce amintire
De-o trecatoare dragoste ratata!