se făcea
că plămădeam cioburi
de sticle de bere
printre contururile
șotronului
oscilând nehotărat
între doua-trei dimensiuni
ca o perspectivă renascentistă
decupată din
vileaguri de fresce
fremătând pereții moi
ca un calvar
de pește măsliniu
eșuat pe raft de bibliotecă
între acvariul unui
pustiu de bine
și o biblie prăfuită

tu te făceai că plouă
osmoza acuarelelor
plângând stalagmite
multicolore
ca un desen
animat de un
copil orfan
înfiat de o zână
daltonistă
într-o perpetuă
trecere pe roșu
prin lumea noastră
monocromă

noi ne făceam
promisiuni unul
altuia
ținând mâini
și minte
itinerarii onirice
parcurse
cu încetinitorul
unui ritm cardiac
bătând șoptit un
te iubesc
în coduri morse.



alexandra gologan mai 10, 2002