II

biciuiți de cravașa vântului
arborii plâng
despletind argintul fulgilor
pe brațele nopții

prin haiducia
vremii desfrunzite
caut cântecul străpuns al amintirilor
ca printr-un muzeu antic

dar
mă regăsesc
în cioburile oglinzilor
cu primăveri albe
și scăpărări de vise


XI

vino,
cu inima potir de farmece
cu scânteieri de raze în pupile
cu flaute de zâmbete și doine

vino,
zările surâd zglobii
dorul te strigă din flăcări
poteca sufletului e argintată

vino
tremură petalele visului
și vioara din mine cântă
ca un plâns în pustiu


XIV

potop de reflexe
în aur desfrâu
se rup în oglinda
fluidă din râu

și brațul reflux
azvârle topaz
șirag de mărgele
pe malul-grumaz

undeva în creasta
muntelui pripor
plânge despletit
sălbatic izvor...

doar gorunii aud
ecou depănat
mătănii de rugă
cu crengile bat.