Tu nu te sperii
de furtună
Privești mirat
prin geamul spart
Dar parcă
totul te apasă
Când ești nebun
și spui că-ți pasă,
Spuneai odata
că ai cutreierat pământul.
Dar eu mirat
tot mă-ntrebam,
Nu te-a oprit
vreodată vnâtul?
Tu m-ai privit
cu ochii blânzi
Și vocea ta
mi-a mângâiat auzul
"Nici pe cărări
puțin umblate,
Nici bântuit de vise
Cu-nfațișări ciudate
Nu m-a oprit
nici gândul.
Dar am ajuns și eu sărac
Și am căzut odata pe pământ
Când arătam
ca un copac
Ce fără frunze
Era bătut de vânt,
Mi-aș fi dorit atunci
păcat,durere,cruce
În ape să mă pierd
În jos să ma pot duce".