florile de cicoare
nu mai știu despre tine nimic,
scriu pe o foaie totul, pentru că am uitat
să-ți vorbesc.

cineva a căzut în mijlocul străzii
și n-am putut să-l ridic. corpul lui
era îngrozitor de greu, aș fi zis
că-i o movilă crescută acolo, sau poate chiar
umărul nu mai simte căldura.

e ca atunci când te hotărăști să arunci lucruri
și-ți dai seama că trebuie să-ncepi
cu un suvenir.

ochii lui mă priveau cu încredere,
și nu puteam face nimic, pentru că albastrul
are un om în minus și te face să tremuri
în dreptul pubelelor colorate.

la marginea parcului, cerul se dă pe role
și muzica e plimbată de colo colo
în cărucioare pentru copii.