Decând am pornit la răscruce să ne
furișăm de nostalgia cu 7 capete- ca sarea
de ocean și aleanul păsărilor de pădure,
decând în noi s-au băut treptele,
în șiraguri ce-au vidat ața, mi-am cules o
petunie în formă de pumn să-mi pun
în geam.
Þie nu-ți ard mâinile în soarele cu
cadână privire în jos, potrivite căsuțe de
sar prin câmpie cu garduri de sârmă si
clopote la porți, decând prin noi s-au acrit
nostalgiile- cu 14 capete, mestecăm în
doară un dop de cauciuc.
Un ac de plivire, rapița de floarea-pumn,
apoi ca sarea de mare și somnii din pădure,
o să uităm că universul s-a deschis pentru
ultima oară- dop înainte de rachiu,
suntem 28 între petuniile din geam.