poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-26 | |
Acum mai bine de șapte ani-
anii de acasă ai unui copil- căram după mine un geamantan enorm și răpciugos împrumutat- alături- visele încăpățânate și obsesive de adolescent. Îndesați ca sardelele în vagonul de tren în care se mai adunaseră alte zeci de bagaje și stăteau la taifas de taină speranțele- priveam cu ochi speriați depărtările – din când în când se abureau ferestrele și clipeam des ... Ajunși după o escală de opt ore la Viena din care am apucat să vedem pe fugă o catedrală și un muzeu- aceiași oameni prinși în alt vagon de tren-mai comod cu apă, condiții europene și cușete mai umane după o zi de drum și-o noapte amară cazați în căminul ce avea să fie dărâmat curând iar noi mirați de ce- la noi erau de zece ori mai rău dar chiar nu mai contează... Zi de zi luam două tramvaie și-un autobuz În drum spre banca populară din Strasbourg Zi de zi, la pauza de prânz hălăduiam prin piețe ca să uit de foame-cu ochii după suveniruri având doar două mere golden la pachet înghițind în sec la tot până spre seară... La întoarcere la cămin pe același traseu schimbam un autobuz și două tramvaie opream la graniță uneori- după provizii calculate să ajungă o săptămână întreagă. Pierdeam minute bune la telefon și bani pe cartele să dau de știre alor mei că eu sunt bine și mi-e dor de țară... În weekenduri am trăit cele mai frumoase amintiri- drumul spre Paris sau excursia prin Alsacia sau turul prin Strasbourg alături de Dollé când am mâncat prima oară-n viață tarte flambée aparatul cu film cu care am imortalizat cadrele flămândă de-amintiri ... Pregătită apoi de-o nouă săptămână de lipsă și dor De tramvaie schimbate și obosită de parler français Cu gândul la mâncarea mamei cu iz românesc și la țara mea cu trenuri murdare și miros de wc la orașul unde nu erau tramvaie, nici supermarketuri uriașe, nici civilizație și modernisme... După o lună prea lungă călcam din nou pragul casei cu aromă de sarmale, bunătățile mamei- depănând speranțe și-amintiri, din banii strânși în zilele cu foame mi-am luat calculator cu Internet cu tot...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate