În regia Venerabilului deghizat
gânditorii vând teorii
pentru un loc cât mai aproape de scenă
pe pârtia fatalității
în așteptarea arheologului divin
două linii nedespărțite de viitor
defrișează limitele posibilului
și nu se întâmplă nimic
bătrânul Dumnezeu cu solzi de șarpe
își cască marginile erodate de aterizări
gâtuit de extaz
admiră vitrina
puncte de suspensie îi dau peste mână
pentru a câta oară îi șoptesc în ureche
că nu-i frumos să arăți cu degetul
și-l invită să părăsească cazarma
cu ciudă îl împing în brațele sentinței
primind arginți înțelepciunea
în slujba lui dezminte providența
îl lasă pradă deznădejdii
plătind trădarea cu zaruri măsluite