pe noi doar un viciu neștiut până acum sau un scandal de proporții între
civilizații extraterestre
ne mai poate despărți
cum desparți în silabe cuvantul târfă
ca un fum violet de țigară împrăștiind rotocoale de senzații prin cameră
nepăsarea portretului pe peretele din stânga al sufrageriei
nici un mușchi de pe suprafața feței nu-i trădează expresia clasică
fotografia unui defunct veteran de razboi ca o evadare din propria moarte
zâmbetul tău ca o avangardă ca o lumină difuză aruncată prin deschizătura ușii
vorbele tale de duh ca niște umbre paralelipipedice
se ascund prin ungherele casei cu tapet vișiniu
semne disperate în geamul ferestrei termopan
continuă, nu te opri, continuă și spune-mi aceeași poveste
mai spune-mi o dată “cântecul lui roland”