Momentan mă chemă nimeni
Și sunt tare fericit deodat’,
Nu dau socoteală unor semeni,
Ce se plâng că sunt aristocrat.

Aș purta numai finețuri pure
Să se vadă c-altfel nu-i,
Dar ce folos la tâmple sure,
Să joci teatrul slab al regelui.

Flancuri prieteni buni sau răi,
Îmi vor cere câte-o mică doleanță,
Eu le-oi da de înțeles că-s plecat pe văi,
Numai timpul cel codaș este cotoroanță.

Lume multă vrea să știe unde cum,
Se scald răi aristocrații, plini de fum.