Când zorii-au început să crape
Și somnul ți-e mai cu temei,
Din visul ce n-ai vrea să-ți scape,
Te scoală " Pupăza din tei."

Și fi-ndcă tot ți-a fugit somnul,
Iei visu-n gând, dar sări uluca,
Þintind cu mare râvnă pomul,
La mătușica " Măriuca. "

Ce ghinion ! I-a fost văzutul
Mai iscusit ca altă dat.
Și nu se mai sta începutul,
Atâta cânepă-am culcat.

Dar cum belelile curg gârlă,
Iar gârla, vara, știți și voi,
Ne ispitește în căldură
Și ne îmbrățișează goi,

Am încercat să fur o leacă,
Din bucuria " la scăldat. "
Și na ! Incearcă de mai pleacă
Gol pușcă, pe uliță, prin sat.

Și toate, una după alta,
Cu nuielușa s-au marcat.
Ce frică îmi era de tata,
De mine mereu ne-mpăcat.

De mult se duse-o dimineață...
Pe deal, în tihnă, pasc cirezi,
Din colbul drumului, semeață,
Apare, capra cu trei iezi.

Nuu ! Alta-i capra cu năcazul,
De care nici eu n-am scăpat.
De mâncărimi săream pârleazul...
Mă potoleam doar la scăldat.

.......................................................

Ași vrea să trec prin toată droaia
De întâmplări trăite, dar,
Se-ntunecă de-afar-odaia
Și-n vatră-i iar ultimul jar.

Eee! Câte snoave-a scris Bădia..
Le știm cu toții pe derost.
De râs ne tremură bărbia
Și-ncepem iar cu- " Odată-a fost..."