Ochiul drept al îngerului
E foc și pară.
Din orbita goală a ochiului stâng
Curge laptele întunericului
Pe obraz, peste pieptarul alb ca fulgerul,
Pe mantia de zăpadă.
Tălpile aproape străvezii
Îi plutesc deasupra mormintelor goale.

Înainte vreme toți îngerii erau
Doar lumină și cântec, armonia perfectă a sferelor.
Însă frumusețea lor era străină de om, înfricoșată
Și distantă. Îngerul acesta
E al unui nou legământ,
Timpul i-a tocit oasele, a urlat de plăcere
Și furie deopotrivă,
Mâinile i-au umblat stinghere
Peste zeci de alte trupuri,
Mereu căutând.

Îngerul e tânăr, nu și-a lepădat pe deplin
Legământul de carne;
În vocea lui mai tremură
Șovăiala funcționarului
Cu guler albastru și costum gri,
Anonim.