Motto -“…Și mă gândesc că suntem două ninsori, de-o parte și de alta a aceluiași munte, ca două mâini de creștin în rugăciune, iar între ele sfântul duh, care nu se vede, dar fără de care ar fi doar două palme și noi doar două ninsori…”

fragment dintr-o scrisoare găsită în ploaie

Ce străin respir ce senin auzi
Carnea vălurită norii o încearcă
Două iuți ninsori pe un munte stând
Unul înspre deci altul înspre parcă

Doar aici deasupra ne ferim de pripă
Cerul meu e gheară cerul tău e blând
Două iuți ninsori pe un munte stând
Unul a troiene altul a risipă

Văile scufundă starea noastră clară
Văzul ni se rupe scurt în semeții
Și dacă din milă te-ai porni să vii
Albul meu ar fi negrul tău de seară

Ce potrivnic fel spintecat de-a valma
Ce hazard netrebnic - fostele cărări
Stăvilim cu firea nebunii de mări
Munții să păstreze harta urii – palma

Cu un fel de spaimă astupăm văzduhul
Numele se pierde cifrele se scad
Îngeri decadenți cu bilet de iad
Sfârtecăm hulpavi celuilalt tot duhul

Fără să mă vezi bănuiesc hotare
Culmile te-ndeamnă să le crezi și tu
Și ne-am nins atât cât pentru mirare
Nici de-ajuns de da, nici atât de nu

Dumnezeu sărac a plecat de-a lungul
Munților să verse fierea de un veac
Ce senină cauți ce albastru tac
Dreptul dă să urce, îngenunche stângul

Nu se cad minuni, plânsul nu se plânge
Stăviliți de brazi în plecări etanșe
Ne rugăm în cețuri pentru ce-ar mai fi
Pentru izbucnirea blândei avalanșe

Doar așa prin vifor ce ești tu mai poate
Să-ntâlnească urma simplă ce-am rămas
Două limbi stinghere în același ceas
Ne-ntâlnim o clipă să trăim o moarte