Ghiveciul ce purta în pântec cheia
Ce-nsingurat așteaptă jos pe scară.
Să-l mângâie cu palmele femeia
Așteaptă și acum, seară de seară.

Ca lutul ars e ars de așteptare
Pe buze i s-a ofilit scânteia.
Ea a uitat, topită-n depărtare,
Ghiveciul ce purta în pântec cheia.

Și cerșetorul ce primea pomană
Speranța și-a pierdut dar intr-o doară
O cheamă ca un zvicnet dintr-o rană.
Ce-nsingurat așteaptă jos pe scară!

Ghiveciul a crapat mai jos de toartă
Iar cerșetoru-i plânge epopeea.
Vasul de lut speranțele își poartă,
Să-l mângâie cu palmele-i femeia.

Ce amintiri se scurg prin crăpătură,
Udând cheița neagră, solitară.
De zâmbet să se umple până-n gură
Așteaptă și acum, seară de seară.

Așteaptă și acum, seară de seară,
Să-l mângâie cu palmele femeia.
Ce-nsingurat așteaptă ,jos pe scară,
Ghiveciul ce purta în pântec cheia!