| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ ANTOINE sau despre iubire È™i alte aplicaÈ›ii 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2002-05-06 | | 
AZI   PASII  M-AU  PURTAT  MULT 
      Azi pasii m-au purtat mult printre astre si m-au stropit si norii in cadere, am adunat cu gandurile mele oceane de abis pe cai albastre, si m-au purtat cu ploaia, si m-au tot dus departe pe aripi de albastru cu ochii de smaralde, si iata-ma albastra in ploaie de comete, si iata-mi astazi lacrimi razbatand cete-cete. Azi pasii m-au purtat prin timp clepsidra si ochii mi s-au scurs in asteptare, am strans buchet minutele amare ce se stransesera-n culise de corida, si s-a tot scurs nisipul, si m-au tot scurs secunde, oglinda-mi cheama chipul in a clepsidrei unde, si iata-ma clepsidra cu clipele margele, si iata-mi astazi ochii intr-un sirag de perle. Azi pasii m-au purtat grabiti pe gene si a cazut o geana sub a mea greutate, printre genuni de vise-n ruine de cetate, m-am perindat cu somnul pe sprancene, si-am perimdat prin vise, si-am perindat prin stele cu lumanari aprinse pe urme de tacere, si iata-ma-n ruine la pas cu geana-n ape, si iata caprioara cum vine sa se-adape. Azi pasii m-au purtat in pasi pierduti de lume si am umblat nebuna pe margini de peluza, si-am numarat pe rand si ultima ecluza, si m-a purtat azi pasul prin oaze si prin dune, din nou m-a purtat pasul pe urme nechemate si am cules din cale pareri si nestemate, si iata-ma o urma gravata-n mal de mare, si iata-ma in ape miligrame de sare. Azi pasii m-au purtat pe carari neumblate si-au curs carari de munte, si-am curs fir alb pe frunte, mi-au curs azi ochii verzi pe drumuri separate, si nu mai cern azi cerul, si nu mai curg secunde, ci-mi arde nestingherul pas de fecioare nude, si iata-mi asteptarea cum toarce iar in mine sarutul cel mai aprig al lacrimei ce vine. …nu ma mai poarta pasul ci versul… 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate