Mi-ai amintit de gustul inocenței
Cea mai plăpândă latură a firii,
De valul roz indus adolescenței
Purtată de-un sărut al amintirii;

Cu un cuvânt ai colorat o viață
Din zâmbet înălțând un curcubeu,
Mi-ai dăruit a viselor speranță
Zidind întâiul vers în gândul meu;

Iubirea ce-ai lăsat în stare pură
În agonie am chemat-o deseori,
Parfumul ei e parte din natură,
Din ea își iau culoare mugurii de flori;

Aș vrea să-mi reclădesc destinul
Pe această înmugurire rară nestemată,
Pământ de flori să-mi fac suspinul,
Păstrând doar înflorirea de-altă dată;