poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-13 | |
răspunsul la toate întrebările stă in mine cuibărit adânc
ca într-un vas cu apă ca o gură de vin cules la maturitate degustat plimbat prin toate cotloanele palatinului îngrămădind scobitori cu arome între două strungărețe oacheșe aceeași doamnă de vârsta a doua sinotcka cu aerul ei imperturbabil așteptând semne disperate mai multe zile sau ceva din care să reiasă că nu am uitat-o cum nu am uitat sângele ultimei prognoze pe care-l mai respir la diferite ocazii alături de jongleuri menestreli și deodată îmi vine așa să adorm pe ochiul morții hârbul ăsta nenorocit foșnind între două palide stetoscoape ca o divinitate cu scaun la cap aplecată peste balustrada absurdului ce frumoasă retragere, tată, ce frumoasă retragere fara termen iubitul meu tată nu o înțelege nimeni și nimeni nu face cel mai mic efort sa o înțeleagă cum nu înțelege colivia viața interioară a papagalului cu decorații nevăzute neauzite poate doar bănuite și serile călduroase de vară când păsările melancolic invadau pentagonul cu femeile îmbrăcate în staniol ce vor trece drept dizeuze neidentificate prin câmpul minat cu suspine adolescentine îu buzunarele sarafanelor pline de arahide si fistic în fața unei oglinzi roșcate actorul își omora timpul cu luciditatea unui gondolier potrivindu-și șapca perfect cozorocul ca un trafic de lucruri mărunte ce nostim, tată, cum ascultam biografiile scaunelor a meselor și bancurile alea idioate nu-i lua în seamă îmi spuneai, fă-te că plouă și treceam așa neobservați pe lângă îngerii de ciocolată cu rafale de strigăte în dinți ne târam până ne sclipeau coatele și ne lăudam cât de strălucitori suntem noi ăștia porniți spre via apia via aurelia vânzătorul de peștișori exotici ne făcea semne de adio prin pereții acvariului fluturi de noapte asediau geamurile inventând bisericuțe nocturne confortabile acum când totul nu este nimic altceva decât o banală bubuială de tun
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate