Mai sper că va veni o clipă
Incendiată într-o șoaptă clară,
Eden purtat sub o aripă,
De-atâta dor și dulce, și amară.

O clipă-n care fără teamă,
Roșind ca răsăritul dimineții,
De drag de "Făt-frumos" tu, Cosânzeană,
Emoționată de-ntîmplarea vieții,

Totuși să vrei în astă fire
Întâmplător să-l întâlnești pe-acela...
Nefericitul întru fericire,
Eternul marinar ce-ntinde vela.