Sieși spinare:
cară sublimul printre culori
pe care-l subțiază-n auz
în toate limbile lumii,
cu nevăzute săgeți
împerechindu-l,
desperechindu-l.

Sieși drum:
toboșar și cadență
coborâtoare în eurile
flămânde de sine –
oglinzi prin care se iese
dincolo, sub cereasca
muzică nesfârșită
a spațiilor;
în care muzicienii
se pierd unii în alții
în adâncul necuprins
albastru,
sihastru.

Sieși lucrare:
în povești țâșnind din sine,
cu împărați iuți la mânie
și fete mult prea visătoare,
servind jar iubiților lor
cai iuți, mai iuți
ca săgețile ochilor –
împlinindu-se
în chipeși înfloritori,
atoatebiruitori.

Sieși risipire:
din iubire în iubire,
se răstoarnă peste sine,
se caută și nu se găsește
decât pe drumul reîntoarcerii
în semințe, tot mai în adânc,
de unde renaște întreagă
în titlul său, de sieși
spinare, drum,
lucrare și risipire –
rostogolire
în iubire…