scrie niște poizii frumuaase zice Sănduca
despre ceva cu flori și cîmp cu iarbă
sau despre zăpăcelile alea de păsări
nu despre bau-bau

i-am zis că scriu o poiezire de iubire
către bau-bau
ca să nu mai fie rău dar ți-ai găsit

bau-bau ăsta e o cocomîrlă necesară
crește pe lîngă casa omului
crește cophii cuminți
și nici nu cere de mîncare
dară-mi-te o poezire de iubire?

l-am lăsat să-și vadă the amaru’ lui și ne-am dus
cu Sănduca fără flori păsări și iarbă
direct la magazin
era o mare criză de lapte și mălai
da’ mai ales de cipsuri d’ălea
cu surprize de doi lei
toate bune și murfoase sau invers

cine mai știe de unde a venit omul ăsta negricios
io taciturn ea vorbăreață s-a băgat în seamă cu el
am un sac mare i-a zis închid acolo copiii răi
ca să păzească șobolanii să nu fugă din sac
bîrrrr a zis Sănduca io sunt cumiiinte
i-am zis că vezi să nu mai faci belele că acolo ajungi
și o să țineți unii de alții cu dinții ca șobolanii

Sănduca a făcut click în căpșorul ei și a zis ochei
și așa într-o murfoasă de zi a rupt o creangă din mălin
m-am ofuscat și i-am spus că de ce rupe floarea
cu tot cu săraca aia de creangă
că florile sunt puii ei și creanga e mama
și că să-i fie rușine că face belele și o spun lui bau-bau

Sănduca nu știa de ce e voie să luăm puii și mama nu
i-am spus că atunci n-are cine să mai facă pui
aha a zis păi am fost foarte rea și cred că nenea ăla
o să mă pună în sac să mă joc cu urîții ăia de șobolani

lasă i-am zis
că vorbesc io cu el să te ierte de data asta
de data asta Sănduca nu m-a crezut
și seara am văzut-o cu o găletușă de apă
ținea creanga aia udă și ofilită în mînuțele ei așa

și o mîngîia