Influențele divine apar mereu pe cer…
Nu înțeleg ce vor, ce pot să le ofer,
Încerc să văd toate aceste semne,
Cine ar putea, pe mine, să mă cheme?

Privesc cu frică spre orizontul uitat,
Influențele divine au venit și l-au luat,
Iar noi ne hrănim cu iluzii și ceață
Viața noastră atârnă de un fir de ață.

Cerul albastru, se-nroșește ușor
Oamenii strigă, se aude ce-i dor,
Norii țipă și ei la noi tot mai rar,
Însă tot mai credem că e un dar.

Acum toate acestea vor să dispară
Cu toții am dat-o prea des în bară
Vrem să fim iertați repede și ușor,
Dar tot mai des, îngerii noștri mor.