dacă gurile se ciuruiesc în cerșetori
și stâncile devin roci și ziduri tot mai mari,
încă un zeu și-un rege apune în cristale sicrie...
de mii de ori cuvintele nu sunt sulițe,
iar penele de fluturi nu tânjesc după amurg:
lanuri de cifre în spinări de piei nevăzute
și săgetări de neant în vid și netimp -
eu
nu
sunt
orb,
clipesc după zgomote
și ascult după culori -
știu
să
ancorez
o
corabie.
de aceea fiecare undă și electron
îmi compun sângele și pacea,
stâlpii vinei și glasul minții în sine.