prin mine trece ziua de luni ca trenul accelerat
prin orașele unde se fac videopoeme

sunt un morcov ce-și regretă destinul sedentar
de exponat falic pe tarabele din piața mică
încerc să mai salvez câte ceva din mine

în jur oamenii croșetează păpuși de cânepă
la marginea drumului
le vor crește ani
și vor învăța să meargă singure pe stradă
vor face facultate și mă vor numi diletant în recenziile
publicate în românia literară

păpuși oameni și alte marionete

sunt un vector fără sens
ușile mi se închid în față cu scârțâitul specific unui western
pe fiecare parte o liniște transpirată
40 grade celsius la umbră
căldură mare, bătrâne!