Nisipul se desenează singur.
Sieși își e designer –
colo o mână concavă,
dincolo un munte convex,
asociativitate străbătută de furnici
cărând pretutindeni ziduri închipuite
pentru așezările lumii,
izbindu-ne cu valurile neadormitei
comutativități dintre mări și oceane –
joc de curcubee în ochii noștri,
distributivitate cu ochii furnicilor,
apa dându-ne vederea stocată
în vederea-i atotcuprinzătoare
ca noi să ne lăsăm duși de vise,
să înălțăm la scara de dincolo de noi
ceea ce abia se bănuie-n adânc,
tot mai în adâncul adâncului,
de unde ne vin tiparele identității
despre care noi zicem cu îngâmfare
că sunt ale noastre, și le traducem
semn cu semn, piatră pe piatră.

Până și ochii vulturului
se coc în adâncul tăinuit
al complementarității lui 0 și 1,
nimicul și sinele
care-și fac rocada-nerocada lor
hic et nunc, căci se multiplică
întotdeauna la infinit
până se umple cerul cu ochi de vulturi
de la care cerșim ochi, să ne umplem
până-n vârful degetelor de ochi,
să vedem cu degetele nevăzutul,
să-l gustăm cu pipăitul,
să-l pipăim cu mirosul,
să-l mirosim cu auzul,
să-l auzim cu pietrele
intrate adânc în pietre
încât cântă, auziți-le!

Femeile noastre când nasc țipă.
Și pietrele țipă, dar nu le aude nimeni.
Le vibrează nisipul sub tălpi,
iar tălpile lor ne umblă prin vise
cu plecații, cu veniții,
cu neveniții încă, ce purced
prin noi spre alte vremuri,
cu alte țipete, de bună seamă
ecou în pântecele pântecelor
nenăscute, vedeți-le!

Privirile țipă și ele. Ascunsele
ne caută risipite-n aer,
iar aerul ne trădează după logica booleană,
unde functorii fals și adevăr
se întrec cu rapiditatea vitezei luminii,
spre a ne recompune în pietrele-display-uri,
iată-ne, vedeți-ne, țineți-ne aproape,
nu vă puneți mintea cu fuga lor în neant.
Suntem șiruri de 0 și 1 de aer,
împerecheate-desprecheate-amestecate
cu iubirea dintre a fi și a nu fi iubire,
câmpuri cibernetice care se opresc
întotdeauna la a nu fi
în nisipul ce se desenează singur,
sieși fiindu-și designer.

Și nașterea fi-va-ne în logica booleană,
Firele de nisip veghindu-ne.

Și viața fi-va-ne în logica booleană,
Firele de nisip trăindu-ne.

Și moartea fi-va-ne în logica booleană,
Firele de nisip renăscându-ne.

Toate zisele și doveditele propoziții
depășesc presupusele supoziții
după legile logicii booleene
ale multiplicării firelor de nisip
structurate-n adânc,
faguri între a fi și (sau) a nu fi –
pentru a nu fi, spre a fi…