Frunza ofelită jos
Lipită de
Asfaltul
Nemilos...
Am călcat mai ieri o
Frunză
Din arțarul de la târg
Cu ciubota mea de
Kirz
Și de-atuci împăturită
Frunza
În al meu suflet
S-a închis...
Frunza-n Toamnă
Aurită
Ședea-n pace pe asfalt
Numai eu ca altădată
Eram surd
Eram distrat...
Eu mergeam la braț cu-o
Fată
Cu-un Bujor frumos și
Drag...
Au trecut mulți ani...
Și
Iată
Am răms cu-o frunză-n
Prag...
Am călcat atunci pe-o
Frunză
Am călcat atunci pe-un
Dor
Frunza-n piatră se
Făcuse
Iar Muhorul se
Făcuse
În...
Muhor...
Nu m-ai calc de-atunci pe
Frunze
Nu mai calc nici pe
Muhor...
Dar Viața nu-mi mai
Uită...
Doar păcatele nu
Mor...