sunt încă fetiță cu nasul lipit de fereastra rece care își privește tatăl plecând geamul se aburește deși pare că nu mai respir...
sunt o fetiță. dau cu mana pe sticlă, lumina își face loc în cameră

poate el se întoarce

poate tu te întorci

nu îmi mai e frică

doar bine
inima știe să numere
să obosească și să nu adoarmă

privind în gol pe fereastră


***
vii tu. îmi mangâi brațele slabe pielea vineție. nu îți e silă. când vomit imi ții frutea aplecată deasupra wc-ului

întorci capul doar când mi se înfundă branula cu sânge și nu mai curge lichidul apos din perfuzie. nu mă doare nimic.

râdem așa. tu îmi mângâi buzele străvezii. îți e mai frica decât mie.


dar nimeni nu așteaptă. iau totul de la căpăt. îmi frec încheieturile mâinilor, mă țin strâns când tremur.

știu ce mi se întâmplă.


***
mă răsucesc de pe o parte pe alta ca într-un mormânt în care sunt prinsă de vie. cearșaful se strânge sub mine un trup gata să mă îmbrațișeze, dar nu se întâmplă nimic.

zilele îmi sunt un prieten imaginar în care încă mai cred.


***
aerul era o baltă călduță în care amorțeam. în curte -balot de vată de sticlă și multe gaini. mi-am îndesat mâinile în norul gălbui și înțepător și am cărat bucăți pe care le-am întins în cotețul găinilor. nopțile să stea în ea ca într-o plapumă.

n-am înțeles că iubirea nu e decât cotețul acela de găini care au ciugulit vata de sticlă și a trebuit să fie tăiate toate. iar eu să le mănânc.


***
am incercat sa repar tot
de fiecare dată uit robinetul deschis și apa umple camera

noi plutim

***
ți-am găsit pantofii în mijlocul holului nu știu dacă te întorci sau nu



strângeam lumănarea în mâini
ceara îmi curgea printre degete
o curățam cu vârful unghiei
și

nu puteam să îmi amintesc nimic despre tine