EVADARE


Bat tactul cu ochiul liber
iar emoțiile mi se lipesc de trup...

Voi învinge patima aceasta
oprind cu vlagă gându-mi deja trist.
În pale văpăi îmi curg zorii,
să-mi piardă urma...

Uit de plinul acestei femei
când pe fruntea descifrată de zei
întorc clepsidra.
Bucură-te, Stea Polară!
Desprinde-ți esența incoloră
de truda imperiului alb,
sfarmă în stropi mari de mister
acestă tulburătoare dăruire.
Destramă-ți pleoapele grele
în file de timp,
lasă-ți ușoară reveria să plutească lin
în alt feminin viitor...
cu emotii ninse pe trup.

Treci mai departe de ultima mea
onestă iluzie... 'nainte!
Și valea evadării să cearnă scântei.

Femeie docilă, floare de măr,
nojiță de sensuri cu vis de-Alizee,
izvor nearătat, cuprinde-mi zenitul,
și du-l la “Tainica Cină”!
Femeie!?
Aprinsă lumină-ferice,
c-o durere mai ușoară în mine.