te-am zidit cu migală din tină
plăsmuire din sfere cerești
te-ai născut din iubire-n grădină
te-am trezit cu suflarea-Mi divină
te-am scăldat, pumn de lut, în lumină,
și-ți vorbesc azi prin bolta senină,
chip divin, omule, mă iubești ?

am lăsat ceru-ntreg pentru tine,
slăvi și coruri de oști îngerești,
coborât-am în văi de suspine
să culeg dintre spini, pe coline,
albe flori răsărind prin ruine -
miel fugar, crin pierdut, mă iubești ?

zi de zi truda ta înspre stele
o înalți cu suspin pământesc,
dar pe aripi de șubrede schele,
peste-oceanul de griji și de rele,
te-ai oprit oare-n clipele grele
să privești îndurările Mele
și să-mi spui :"Tatăl meu, te iubesc" ?